Împrumuturile între companii afiliate: obligații și reglementări | Analiză 

Împrumuturile între companii afiliate, mai ales atunci când implică tranzacții internaționale, vin cu o serie de obligații fiscale si de raportare. În România, companiile care acordă împrumuturi către afiliați din străinătate trebuie să respecte reglementări legate de raportarea veniturilor din dobânzile încasate și de pregătirea dosarului de prețuri de transfer, pentru a demonstra respectarea principiului prețului de piață.  

Ne-am propus să detaliem care sunt obligațiile fiscale implicate, prezentând un exemplu concret: 

O companie din România transformă creanțele contabilizate într-un împrumut pe termen scurt acordat către o companie din Marea Britanie, care este firma-mamă și asociat unic. În conformitate cu contractul stabilit între cele două entități, compania din Romania percepe o dobândă de la firma britanică. 

Astfel, în această relație, compania din România acționează ca și creditor, iar cea din Marea Britanie este debitor, beneficiind de împrumut.

Obligațiile declarative ale firmei din România sunt reprezentate de:  

• Declarația 100 și 101: Compania din România va raporta veniturile din dobânda încasată, ca parte din veniturile impozabile si mai departe, va impacta calculul total al profitului impozabil, care va fi supus unui impozit pe profit de 16%. 
• Dosarul prețurilor de transfer: Având în vedere că această tranzacție se desfășoară între entități afiliate, compania română este obligată să pregătească un dosar al prețurilor de transfer, care să demonstreze că dobânda percepută respectă principiul prețului de piață, atunci când este cazul. 

Este esențial ca dobânda aplicată să fie conformă cu principiul prețului de piață, reglementat de legislația românească privind prețurile de transfer, respectiv să aibă în vedere ratele de dobândă practicate în mod obișnuit între părți independente și așa cum prevede art. 11 al. 4 din Codul fiscal. Nivelul dobânzii trebuie să reflecte condițiile de piață, având în vedere factori precum riscul, moneda și durata împrumutului. Deși ANAF nu stabilește o valoare minimă, dobânda trebuie să fie justificabilă în raport cu condițiile de piață (exemplu: ratele de referință ale BNR, ale băncilor europene sau dobânzile comerciale). Dacă acest principiu nu este respectat, autoritățile fiscale pot ajusta aceste tranzacții, având capacitatea de a estima situația fiscală a părților implicate. 

Referitor la raportarea către BNR, atunci când o firmă din România oferă un împrumut unei firme nerezidente, acest împrumut nu necesită raportare la BNR. Conform Regulamentului BNR nr. 4/2021, acesta se referă, în principal, la raportarea datoriilor externe și fluxurilor de capital în legătură cu împrumuturile primite de rezidenți de la nerezidenți, neavând aplicabilitate pentru împrumuturile acordate. 

În concluzie, în acest context, compania din Marea Britanie plătește dobânda către firma din România, fără a beneficia de un credit fiscal în raport cu dobânda plătită. Certificatul de rezidență fiscală pentru firma britanică este util doar pentru a beneficia de prevederile convenției de evitare a dublei impuneri, în cazul în care ar exista o obligație de impozit la sursă în România. 

Astfel, compania britanică nu are nevoie de documente pentru a solicita un credit fiscal, având în vedere că are rolul de plătitor al dobânzii către compania din România, și singurul document relevant ar fi certificatul de rezidență fiscală, exclusiv în cazul impunerii unor obligații fiscale în România. 

Sperăm că exemplul prezentat a oferit claritate în ceea ce privește obligațiile fiscale și reglementările aplicabile împrumuturilor între companii afiliate. Înțelegerea corectă a acestor aspecte este esențială pentru a asigura conformarea cu legislația și pentru a evita eventualele ajustări fiscale. O gestionare riguroasă a acestor tranzacții poate facilita desfășurarea lor în condiții de transparență și siguranță. 

Eugen Bursuc

Accounting Director | Accace Romania

E-mail : 

Telefon : 

+40 314 050 440

Contacteaza-ne