De-a lungul anilor, tranzacțiile intra-grup între părți afiliate au devenit o realitate și un status-quo al modelelor de business recente. Din punct de vedere financiar, companiile care fac parte dintr-un grup, fie el național sau internațional, își eficientizează fluxurile operaționale și financiare prin astfel de tranzacții intra-grup în funcție de modelul de business. Totuși, din punct de vedere fiscal, aceste tranzacții creează o presiune și o povară administrativă pentru contribuabili având în vedere obligațiile ce derivă din respectarea anumitor principii impuse de legislația internațională transpuse și în România. Concret, aceste tranzacții trebuie să fie efectuate întotdeauna cu respectarea principiului valorii de piață.

Ce presupune principiul valorii de piață?

Prețul oricărei tranzacții efectuate între persoane afiliate, care fac parte dintr-un grup, trebuie să fie la nivelul prețului care ar fi fost agreat între părți total independente, pentru o tranzacție similară.

Acest principiu stă la baza obligației contribuabililor de a întocmi dosarul de prețuri de transfer conform legislației fiscale din România. Dosarul de prețuri de transfer este un document complex care descrie activitățile grupului, activitățile societății analizate, prezintă analiza funcțiilor îndeplinite de părțile afiliate, a riscurilor la care aceasta este expusă, astfel încât documentarea prețului agreat intra-grup să poată fi realizată. Deși există mai multe metode de prețuri de transfer acceptate, cea mai utilizată este metoda marjei nete. Pe scurt, în termeni simpli, această metodă presupune compararea marjei nete obținută de contribuabilul vizat din tranzacția intra-grup ce face obiectul analizei cu marjele nete obținute de piață de companii independente din tranzacții similare. Analiza se bazează pe un studiu de comparabilitate realizat utilizând o bază de date specializată.

Care sunt riscurile la care o companie care derulează tranzacții cu părțile afiliate se supun?

În primul rând, amenda pe care o poate primi contribuabilul în lipsa dosarului de prețuri de transfer este cel mai mic risc la care se supune un contribuabil. În fapt, lipsa unui dosar de prețuri de transfer sau a unui dosar insuficient documentat poate genera obligații fiscale suplimentare în sfera impozitului pe profit / impozitului micro pentru contribuabilii care sunt subiectul unui control fiscal. Astfel, în cazul în care autoritățile fiscale consideră că prețul de vânzare a fost sub-evaluat, baza impozabilă este majorată astfel încât marja netă a contribuabilului vizat este majorată la nivelul celei de piață. Obligațiile fiscale suplimentare sunt bineînțeles însoțite de obligații fiscale accesorii.

Cum se pot pregăti contribuabilii într-un mod sănătos și sustenabil?

În principiu, contribuabilii, cu excepția marilor contribuabili care sunt obligați de lege să îl pregătească anual, întocmesc dosarul de prețuri de transfer la solicitarea organelor fiscale de control, într-un timp foarte scurt, sub presiunea solicitării efectuate de autorități. Însă, în opinia noastră, cel mai eficient mod de a combate orice abordare a autorităților fiscale în zona prețurilor de transfer este pregătirea încă de la momentul încheierii cadrului contractual între părți. Spre exemplu, presupunând faptul că părțile agreează o metodologie de preț cost plus marjă, tocmai această marjă de profit care va fi facturată clientului va trebui documentată astfel încât la momentul pregătirii dosarului de prețuri de transfer, acesta din urmă să devină o formalitate și nu o povară administrativă, dublată de una financiară dar și de dislocare a unor resurse umane în vederea pregătirii informațiilor și justificării potențialelor pierderi.

În lumina celor de mai sus, echipa Accace Romania, prin intermediul departamentului fiscal și juridic, vă poate asista în următoarele direcții:

• Întocmirea/revizuirea contractelor intra-grup care să reflecte funcțiile și riscurile corecte aplicabile fiecărei părți. După cum știm, un risc mai ridicat asumat presupune o marjă de profit mai mare și implicit un profit mai mare și nu rareori am observat situații în care autoritățile fiscale au invocat cadrul contractual ca reflectând riscuri mai mari ce ar fi trebuit dublate de profituri mai mari.
• Includerea / revizuirea mecanismului de prețuri de transfer care trebuie să fie parte a cadrului contractual intra-grup.
• Stabilirea marjei de preț care îi va da contribuabilului vizat un confort la momentul pregătirii dosarului de prețuri de transfer și în timpul inspecției fiscale.
• Pregătirea dosarului de prețuri de transfer și a studiilor de comparabilitate
• Asistență în zona de administrativă, precum și în disputele cu autoritățile fiscale ulterioare.

Rămânem disponibili cu privire la cele de mai sus, precum și cu orice informație de natură fiscală și juridică.