Impozitul pe veniturile microintreprinderilor a devenit obligatoriu de la 1 februarie pentru toate firmele ce au realizat venituri de pana in 65.000 de euro anul trecut. Modificarea sistemului de impunere afecteaza financiar agentii economici care au realizat pierderi in 2012, dar si pe cei care au o marja de profit mai mica de 18%, pentru ca ei vor plati un impozit mai mare decat in situatia in care ar fi ramas platitori de impozit pe profit. Totusi, legislatia fiscala ofera contribuabililor o bresa care le-ar putea permite sa migreze din nou la impozitarea in functie de profitul realizat.

Microintreprinderile datoreaza la bugetul de stat un impozit de 3% pe veniturile realizate. Desi pana acum acest sistem de impunere era optional, de la 1 februarie 2013 el a devenit obligatoriu pentru toate firmele ce au realizat venituri de pana in 65.000 de euro in anul precedent, indiferent de numarul salariatilor angajati.

Alaturi de cifra de afaceri, mai sunt si alte criterii care califica o firma ca microintreprindere, si anume:

• realizarea de venituri, altele decat cele din activitati desfasurate in domeniul bancar, in domeniile asigurarilor si reasigurarilor, al pietei de capital sau in domeniile jocurilor de noroc, consultantei si managementului,
• capitalul social detinut de persoane, altele decat statul si autoritatile locale.

Trecerea obligatorie a firmelor care indeplinesc aceste trei conditii in categoria microintreprinderilor, menita sa reduca evaziunea fiscala, este problematica pentru ca intervine in timpul anului fiscal, ceea ce bulverseaza planurile de afaceri ale micilor intreprinzatori in 2013. Chiar daca noul sistem de impunere are si beneficii pentru contribuabili, dezavantajele pe care el  le presupune sunt  considerabil mai mari.
Din perspectiva consultantilor fiscali, firmele obligate sa treaca la noul sistem de impozitare vor fi avantajate din moment ce calculul impozitului pe venit presupune un volum de munca redus fata de calculul impozitului pe profit, ele nemaifiind nevoite sa tina evidente complicate si sa judece deductibilitatea unor cheltuieli.
In plus, noul sistem de impunere ar putea sa determine o conformare fiscala mai lejera din partea contribuabililor si un risc de eroare mai scazut, astfel ca si riscul de a plati dobanzi si penalitati este mult diminuat.

Totusi, dezvanatajele noului sistem de impunere nu sunt de neglijat, avand in vedere ca, odata cu noua forma de impozitare, multe firme vor avea o sarcina fiscala mai mare decat pana la 1 februarie.

Spre exemplu, firmele care inregistrau pierderi vor fi afectate negativ pentru ca vor fi fortate sa plateasca un impozit de 3% din veniturile lor fata de zero lei, cat plateau pana acum pentru ca nu realizau profit.

De asemenea, Silviu Sandache de la Deloitte Tax explica recent pentru AvocatNet.ro ca si firmele cu cifra de afaceri sub 65.000 euro si care, in mod obisnuit, au o marja a profitului impozabil mai mica de 18% vor suferi financiar de pe urma noului sistem de impunere pentru ca vor plati un impozit mai mare decat in situatia in care ar fi ramas platitoare de impozit pe profit.

In aceasta categorie intra societatile de comert, cum sunt micile magazine, dar si firmele care realizeaza tranzactii in valuta, care din cauza instabilitatii cursului valutar, pot ajunge in situatia de a plati un impozit pe veniturile din diferente de curs nerealizate, fara posibilitatea de a-si deduce cheltuielile cu diferentele de curs.

Putem „scapa” de statutul de microintreprindere? Da.

Cei care considera ca impozitarea in regim de microintreprindere ii dezavantajeaza au posibilitatea sa renunte la acest sistem printr-un „artificiu” legal, generat de prevederea conform careia o microintreprindere nu poate sa realizeze venituri din activitati de consultanta.

Reglementarea nu este foarte specifica, astfel ca putem interpreta, spre exemplu, ca, daca un agent economic factureaza si 1 ban pentru servicii de consultanta ar putea fi exclus din categoria microintreprinderilor si va plati din nou impozitul pe profit de 16%.

La solicitarea AvocatNet.ro, Sonia Ivan Senior Consultant, Tax Advisory in cadrul companiei Mazars, a explicat: „Pe de o parte putem considera ca excluderea firmelor care realizeaza venituri din consultanta (chiar daca in valoare de 1 leu) din sistemul de impozitare al microintreprinderilor este o bresa a legislatiei de evitare a acestui sistem. Totusi, trebuie avut in vedere faptul ca pentru a putea factura servicii de consultanta, respectiva entitate trebuie sa aiba in obiectul de activitate prestarea de servicii de consultanta”.

Opinia Soniei Ivan este impartasita si de Bogdan Costea, Expert Contabil la Viboal – Findex care a aratat ca, daca o firma factureaza servicii de consultanta, atunci se poate considera ca aceasta desfasoara activitate de consultanta si, in acest sens, are obligatia trecerii la sistemul de impozitare pe profit.

Dragos Nicolae, Tax Manager in Accace este mai circumspect si atrage atentia ca prevederile Codului Fiscal sunt neclare in aceasta privinta, dar ca interpretarea data de noi poate exista, intrucat Codul Fiscal prevede doar ca nu sunt obligate sa aplice acest sistem de impunere persoanele juridice care desfasoara activitati in domeniul consultantei si managementului, fara sa stabileasca alte criterii sau conditii.

Consultantul Accace precizeaza, insa, ca in trecut regimul fiscal al microintreprinderilor nu se aplica contribuabililor care desfasurau (si) activitati de management si consultanta, doar daca aceste activitati generau cel putin 50% din totalul veniturilor.

„Pe de alta parte, desi legea nu detalia nici in trecut acest aspect, opinia informala a autoritatilor era ca incadrarea activitatilor ca management sau consultanta se face prin analiza contractelor incheiate. Banuiesc ca aceasta va fi abordarea si in prezent, or e greu de crezut ca se poate incheia un astfel de contract pe 1 ban, sau chiar daca se incheie, autoritatile fiscale pot sa faca abstractie de el, motivul fiind evident„, subliniaza Dragos Nicolae.

Intr-adevar Normele Codului fiscal prevad in momentul de fata ca ” incadrarea in categoria veniturilor din consultanta si management se efectueaza prin analiza contractelor incheiate si a altor documente care justifica natura veniturilor” si, desi exista in acest moment un proiect de modificare a acestor Norme, el nu aduce alte clarificari, cel putin nu in forma lansata in dezbatere publica.

Activitatea de consultanta – principala sau secundara?

Toti cei trei experti contactati de noi au fost de acord ca, pentru ca o societate sa fie exclusa de la aplicarea sistemului de impozitare al microintrepinderilor, nu este obligatoriu ca aceasta sa aiba in codul CAEN principal de activitate activitatea de consultanta, fiind suficient ca veniturile acesteia sa fie obtinute in urma prestarii unor activitati de consultanta.

Legea nu pune niciun fel de conditii sau restrictii din acest punct de vedere astfel ca, pentru a obtine venituri din consultanta, este necesar doar ca societatea sa aiba in obiectul de activitate CAEN-ul aferent prestarii de consultanta, chiar si daca este o activitate secundara.

Ai realizat venituri din consultanta? Ce faci mai departe

Legislatia este neclara in ceea ce priveste statutul microintreintreprinderilor dupa ce au realizat activitati de consultanta.

Dragos Nicolae este de parere ca, chiar daca in cursul anului o societate realizeaza venituri din consultanta, care o exclud din categoria microintreprinderilor, ea nu va trece imediat la impozitarea pe profit, ci continua sa aplice regimul fiscal al microintreprinderilor.

„Firma respectiva continua sa ramana in sistemul de impunere al micorintreprinderilor pana la sfarsitul anului, chiar daca pe parcurs incepe sa desfasoare activitati de management/consultanta”, puncteaza Dragos Nicolae.

Ulterior abia, in anul urmator celui in care a realizat activitati de consultanta, microintreprinderea va comunica organelor fiscale teritoriale iesirea din sistemul de impunere pe veniturile microintreprinderilor, pana la data de 31 ianuarie inclusiv, prin depunerea „Declaratiei de inregistrare fiscala/ declaratie de mentiuni pentru persoane juridice, asocieri si alte entitati fara personalitate juridica” (formular cod 010.), considera si Sonia Ivan.

Opinia celor doi este sustinuta si de Codul fiscal care precizeaza la art. 112^2 alin. 5 ca ”Microintreprinderile nu mai aplica acest sistem de impunere incepand cu anul fiscal urmator anului in care nu mai indeplinesc una dintre conditiile prevazute la art. 112^1”. Or printre conditiile prevazute la art. 112^1 se numara si cea care stabileste ca o microintreprindere nu poate realiza venituri din consultanta.

Pe de alta parte, expertul-contabil Bogdan Costea este de parere ca perioada fiscala se modifica in cursul anului, astfel ca microintreprinderile vor plati impozit pe profit chiar din cursul anului in care desfasoara activitati de consultanta.

”In masura in care societatea care aplica regimul de impozitare pe veniturile microintreprinderilor trece la regimul de impozitare pe profit ca urmare a inceperii desfasurarii activitatii de consultanta, atunci aceasta va calcula impozit pe profit luand in considerare veniturile si cheltuielile inregistrate de la inceputul trimestrului calendaristic in care a inceput sa desfasoare activitate de consultanta. Acest lucru se precizeaza in pct. 7 al normelor care nu se modifica conform proiectului de norme publicat pe website-ul Ministerului de Finante. De exemplu: daca o companie aplica regimul de impozitare pe veniturile microintreprinderilor in perioada 1 feb 2013 – 31 mar 2013, iar in luna aprilie incepe sa desfasoare si activitate de consultanta, atunci aceasta va trece la regimul de impozitare pe profit incepand cu 1 aprilie. Perioada fiscala pentru calculul impozitului pe profit ar fi de la 1.04.2013-31.12.2013. Exemplul este interesant intrucat in acest caz am avea o companie cu trei perioade fiscale distincte intr-un an calendaristic: 01.01-31.01.2013 platitoare de impozit pe profit; 01.02-31.03.2013 platitoare de impozit pe venituri micro; 01.04-31.12.2013 platitoare de impozit pe profit”, explica Bogdan Costea.

Acesta a aratat ca tot Codul fiscal precizeaza si ca ”Microintreprinderile care in cursul unui trimestru incep sa desfasoare activitati de natura celor prevazute la art. 112^2 alin.(6) (printre altele, venituri din consultanta – n.red.) din Codul fiscal datoreaza impozit pe profit luand in calcul veniturile si cheltuielile inregistrate incepand cu trimestrul respectiv”.

Mai mult decat atat, Bogdan Costea ne-a oferit si un exemplu real de la Administratia Financiara sector 6, in care o firma, la infiintare, s-a inregistrat ca platitoare de impozit pe veniturile microintreprinderilor.

”In luna septembrie 2012 a prestat servicii de consultanta, a emis facturi in acest sens. Valoarea serviciilor de consultanta a fost destul de redusa comparativ cu restul cifrei de afaceri insa cei de la AFP Sector 6 au inregistrat compania ca platitoare de impozit pe profit de la 1 iulie 2012 in baza prevederilor pct. 7 din normele metodologice de aplicare a Titlului IV^1 din Codul fiscal”, a precizat expertul-contabil.

Bogdan Costea mai precizeaza ca este posibil ca declaratia 010 sa nu fie suficienta pentru modificare vectorului fiscal. El a aratat ca s-a lovit de situatii in care organele fiscale au mai cerut si un alt document pentru modificarea sistemului de impunere.

„In practica am intalnit cazuri in care, pe langa declaratia 010, ni s-a solicitat si o declaratie pe proprie raspundere a administratorului companiei ca societatea desfasoara activitate de consultanta„, a declarat Costea.

Sursa: http://www.avocatnet.ro