Bunurile de capital sunt definite de catre legislatia fiscala in vigoare ca fiind activele corporale fixe, respectiv orice imobilizare corporala amortizabila, constructie ori teren, precum si operatiuni de transformare sau modernizare a bunurilor imobile/partilor de bunuri imobile cu conditia ca valoarea fiecarei transformari/modernizari sa fie de cel putin 20% din valoarea bunului imobil. Sunt excluse reparatiile sau lucrarile de intretinere din cadrul operatiunilor de modernizare definite drept bunuri de capital.
Modificarea definitiei bunurilor de capital
Un element de noutate adus odata cu inceputul anului 2016 este cel al includerii in definitia activelor corporale fixe a oricaror imobilizari corporale amortizabile indiferent de durata de utilizare, precum si a terenurilor, fiind aduse clarificari fata de definitiile oferite de Legea 571/2003 abrogata.
In acest sens, au fost diminuate duratele normale de utilizare pentru care un activ corporal fix este considerat bun de capital. Astfel, orice activ corporal fix este considerat bun de capital, fata de activele corporale cu durata de utilizare mai mare sau egala cu 5 ani, cum era stabilit pana la 1 ianuarie 2016.
Principalul argument folosit in sprijinul diminuarii aduse duratelor de utilizare pentru care un activ corporal fix se considera a fi bun de capital a fost acela de simplificare a modului de determinare a taxei ce trebuie ajustata, care pentru activele corporale fixe cu durata de utilizare de pana la 5 ani erau realizate in baza prevederilor Legii 571/2003, proportional cu valoarea ramasa neamortizata si nu in functie de perioadele de ajustare, utilizate exclusiv pentru bunurile de capital cu durata de utilizare mai mare sau egala cu 5 ani.
In practica, s-a constatat faptul ca odata cu interventia obligatiilor de ajustare a TVA (ex: schimbare de destinatie, conservare, lipsa de gestiune nedovedita corespunzator, casare etc.), era necesar sa se tina cont de duratele normale de amortizare si valorile efectiv amortizate inregistrate pana la data in care ajustarile de taxa deveneau exigibile. Acest aspect genera dificultati practice sau implica gestionarea unor evidente contabile complexe si, inerent, aparitia unor greseli de calcul asupra TVA de ajustat in favoarea statului ori a persoanelor impozabile.
Modificarea regulilor de ajustare a TVA
Odata modificata definitia bunurilor de capital, s-a produs si modificarea regulilor de ajustare a TVA, precum si a situatiilor in care se realizeaza ajustarile taxei. Asadar, amintim ca pentru bunurile de capital ajustarea TVA se face in modul urmator:
- pe o perioada de 5 ani pentru acele bunuri de capital ce sunt achizitionate sau fabricate;
- pe o perioada de 20 de ani pentru constructia, achizitia unui bun imobil ori teren, precum si pentru transformarile/modernizarile unui bun imobil, daca valoarea acestor este de cel putin 20% din valoarea totala a bunului imobil/parti de imobil dupa transformare sau modernizare.
Perioadele de ajustare incep:
- de la data de 1 ianuarie a anului in care bunurile au fost achizitionate ori fabricate, receptionate/achizitionate in cazul imobilelor
- ori 1 ianuarie a anului in care bunurile sunt folosite pentru prima data dupa transformare sau modernizare.
Ajustarea TVA deductibila se realizeaza in cadrul perioadei de ajustare, in perioada fiscala in care intervine evenimentul care genereaza ajustarea si se realizeaza pentru taxa aferenta perioadei ramase din perioada de ajustare, incluzand anul in care apare modificarea destinatiei de utilizare.
In cazul in care pe parcursul perioadei de ajustare intervin evenimente care genereaza ajustarea (ex: situatii in care bunul de capital este utilizat integral sau partial pentru alte scopuri decat activitatea economica, realizarea de operatiuni ce ne dau drept de deducere a taxei, modificari ale elementelor folosite la calculul taxei deduse etc.), ajustarile se efectueaza pentru acelasi bun de capital succesiv in cadrul perioadei de ajustare ori de cate ori apar respectivele evenimente si in situatia in care suma care ar rezulta ca urmare a fiecarei ajustari aferente bunurilor de capital este mai mare de 1.000 lei.
Registrul bunurilor de capital
Nu in ultimul rand, amintim faptul ca persoanele impozabile trebuie sa pastreze o situatie a bunurilor de capital, denumita generic registrul bunurilor de capital, document distinct de registrul/situatia mijloacelor fixe, care sa permita controlul taxei deductibile si al ajustarilor efectuate. Situatia, precum si alte inregistrari, documente si jurnale sunt necesare a fi pastrate pe o perioada care incepe in momentul in care taxa aferenta achizitiei bunurilor de capital devine exigibila si se incheie la 5 ani dupa expirarea perioadei in care se poate solicita ajustarea deducerii.
Concluzionam astfel ca trebuie acordata o atentie sporita modului in care se realizeaza deducerea TVA pentru mijloacele fixe pe care o companie fie le achizitioneaza ori le produce, in special in cazurile in care au loc schimbari de destinatie in cadrul perioadelor de ajustare, aspect important din moment ce evenimentele care genereaza ajustarea taxei pot impacta in mod substantial fluxurile de numerar ale companiilor.
