Cum este reglementata munca suplimentara?

In orice activitate este de preferat sa existe o gestionare eficienta si o alocare potrivita de resurse. Insa, sunt situatii in anumite domenii de activitate, in care apar, de exemplu, proiecte noi, iar pentru a se putea incadra in termenul de livrare, angajatorul solicita angajatilor sa desfasoare munca suplimentara.

Legislatie

Munca prestata in afara duratei normale a timpului de munca saptamanal este considerata munca suplimentara, potrivit prevederilor Codului Muncii (Legea nr. 53/2003 republicata).

Durata normala a timpului de munca, pentru salariatii angajati cu norma intreaga, este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana, iar durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare.

Prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, conditia fiind ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.

Pentru anumite activitati sau profesii stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, se pot negocia, prin CCM-ul respectiv, perioade de referinta mai mari de 4 luni, dar care sa nu depaseasca 6 luni. Sub rezerva respectarii reglementarilor privind protectia sanatatii si securitatii in munca a salariatilor, din motive obiective, tehnice sau privind organizarea muncii, contractele colective de munca pot prevedea derogari de la aceasta perioada de referinta, dar pentru perioade care sa nu depaseasca 12 luni.

Interdictii

Cu exceptia cazului de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor unui accident, sunt interzise munca suplimentara fara acordul salariatului si efectuarea muncii suplimentare peste limita legala.

Exista cateva categorii de angajati care, potrivit legii, au interdictie sa presteze ore suplimentare:

• Tinerii care nu au implinit inca varsta de 18 ani (durata normala a timpului de munca, in acest caz, este de 6 ore pe zi si de 30 de ore pe saptamana);
• Angajatii avand contract de munca cu tip partial, cu exceptia cazurilor de forta majora sau pentru alte lucrari urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori inlaturarii consecintelor acestora.

Compensatii

Potrivit Legii nr. 53/2003 republicata, munca suplimentara se compenseaza, astfel:

• Prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia (in aceste conditii salariatul beneficiaza de salariul corespunzator pentru orele prestate peste programul normal de lucru);
• Daca nu este posibila varianta de mai sus, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia (sporul pentru ore suplimentare nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza).

Trebuie mentionat faptul ca, potrivit legislatiei, in perioadele de reducere a activitatii, angajatorul are posibilitatea de a acorda zile libere platite din care pot fi compensate orele suplimentare ce vor fi prestate in urmatoarele 12 luni.

Sanctiuni

Nerespectarea dispozitiilor privind munca suplimentara constituie contraventie si se sanctioneaza de catre inspectorii de munca cu amenda de la 1,500 lei la 3,000 lei pentru fiecare persoana identificata ca prestand munca suplimentara, conform Legii nr. 85/2020 pentru modificarea art. 260, alin. (1), lit. i) din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii.

Amenzile, insa, pot fi si mai mari:

• Daca angajatorii permit salariatilor cu timp partial sa desfasoare munca in afara programului de lucru stabilit in contractele individuale de munca, amenda este de 10,000 lei pentru fiecare persoana astfel identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 200,000 lei.
• Daca angajatorii permit angajatilor minori sa presteze ore suplimentare, incalcand prevederile legale referitoare la regimul de munca al minorilor; acest caz constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

In situatia in care angajatorul nu isi respecta obligatia legala de plata a drepturilor salariale, respectiv de a compensa orele suplimentare prestate de salariati, acestia pot sesiza Inspectoratul Teritorial de Munca in raza caruia angajatorul isi are sediul social.

De asemenea, se pot adresa instantei de judecata (Tribunalul competent in raza caruia contestatorul isi are domiciliul), actiunea formulata de angajat fiind scutita de taxa de timbru. Prin aceasta masura, se asigura accesul la justitie al oricarui salariat.

Potrivit Codului Muncii, dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale se prescrie in termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.