Este foarte cunoscut faptul ca legislatia fiscala din Romania impune taxarea veniturilor obtinute in Romania de catre nerezidenti. Fie ca este vorba de obtinerea unor venituri din prestarea unor servicii, comisioane, profesii independente sau venituri pasive de tipul dividendelor, redeventelor sau al dobanzilor, obligativitatea de retinere a impozitului apare, dupa caz, odata cu efectuarea platilor de catre persoana platitoare (beneficiarul serviciilor/platitorul dobanzilor, redeventelor etc).

Fiind vorba de un impozit cu regim de retinere la sursa, colectarea acestui impozit este facuta de platitorul de venit, prin retinerea efectiva a impozitului din suma achitata catre nerezidentul-beneficiar al venitului.

Cota de impozit impus prin retinere la sursa

Desi nu face subiectul prezentului articol, amintim faptul ca in functie de tipul venitului platit catre nerezident, cota de impozit impus prin retinere la sursa difera. Spre exemplu, pentru plata unei dobanzi aferente unui imprumut contractat de la o parte afiliata din Polonia, cota de impozit retinut prin stopaj la sursa reprezinta cota mentionata de Conventiile de Evitare a Dublei Impuneri  (CEDI) incheiata intre Romania si Polonia, respectiv cota de 10% ce prevaleaza si este favorabila fata de cota standard de 16% impusa de legislatia autohtona.

De asemenea, trebuie avuta in vedere indeplinirea celorlalte conditii pentru ca partile implicate sa beneficieze de aceasta cota favorabila: platitorul de venit sa retina sursa impozitului la data platii, iar nerezidentul sa reprezinte, in fapt, beneficiarul efectiv al venitului si sa respecte conditiile de forma, si anume punerea la dispozitia platitorului roman a certificatului de rezidenta fiscala in original sau copie legalizata eliberat de statul de rezidenta, valabil la data platii.

Clauza de tip “net income“ sau de plata a sumei nete agreate

Cu toate acestea, in practica curenta, sunt des intalnite situatii in care contractele incheiate cu persoane nerezidente includ clauze de tipul net income sau clauza de plata a sumei nete agreate. Cu alte cuvinte, prin prezenta unei asemenea clauze, nerezidentii doresc sa primeasca din partea platitorilor de venit intreaga suma pe care acestia o datoreaza, chiar daca respectiva plata poate face subiectul taxarii in Romania prin retinere la sursa intr-o cota favorabila, fie impusa de legislatia romana (Codul Fiscal) sau prin baza unor acorduri internationale (CEDI) incheiate cu statul, in care este stabilit nerezidentul-beneficiar al venitului (vezi exemplul de mai sus).

Asadar, in cazul unor situatii concrete in care platitorul venitului se obliga sa achite catre nerezident suma integrala mentionata in contractul incheiat intre cele doua parti, din perspectiva impozitului pe venitul nerezidentilor, obligatia declararii si platii impozitului cade in sarcina platitorului de venit si nu in cea a beneficiarului-nerezident cum este in mod normal. Practic, impozitul va fi suportat efectiv de platitorul roman in cota standard impusa de Codul Fiscal – 16% prin metoda sutei majorata.

Metoda sutei majorate la calculul trimestrial/anual de impozit pe profit

Trebuie precizat faptul ca retinerea impozitului prin metoda sutei majorate nu contravine prevederilor CEDI, care prin definitie sunt menite sa evite situatiile de dubla impozitare, adica veniturile sa fie impozabile atat in statul sursa al venitului (Romania), cat si in statul beneficiarului de venit.

Totusi, in aceste situatii, prevederile CEDI devin astfel neaplicabile chiar si in situatia in care beneficiarul-nerezident pune la dispozitie un certificat de rezidenta fiscala valid la data platii. Astfel, sarcina platii impozitului se transfera platitorului de venit roman prin impunere in cota standard valabila in Romania, i.e. 16% si nu prin regimul clasic de retinere la sursa statuat de CEDI ori legislatia autohtona.

Fata de cele mentionate, atragem atentia si asupra nedeductibilitatii cheltuielii cu impozitul calcul prin metoda sutei majorate la calculul trimestrial/anual de impozit pe profit. Fiind vorba de plata unei sume peste valorile agreate in contractele incheiate cu beneficiarii nerezidenti, aceasta cheltuiala nu reprezinta o cheltuiala ce poate fi dedusa, respectiv nu este realizata in scopul desfasurarii activitatii economice, fara posibilitatea recuperarii impozitului achitat catre statul roman.

In concluzie, recomandam realizarea unei verificari rezonabile a clauzelor referitoare la plata din contractele incheiate cu nerezidenti, respectiv a tratamentului aplicat platilor deja efectuate. Pot exista situatii in care contractele incheiate cu nerezidenti sa contina, din simple erori, clauze de tipul “net income”, ca de exemplu in situatia serviciilor pure (consultanta, asistenta tehnica, mentenanta).

Din perspectiva noastra, aceste tipuri de venituri nu sunt supuse impozitarii in Romania, atata vreme cat beneficiarul de venit nerezident pune la dispozitie un certificat de rezidenta valid la data platii, astfel clauza din contract fiind inutila. Cu toate acestea, pentru platile unor venituri pasive de tipul celor provenite din dobanzilor, dividende sau redevente, recomandam urmarirea unui tratament adecvat si unitar in lumina celor mentionate anterior in prezentul articol.