Actiunea oblica – mijloc de recuperare a creantelor

Actiunea oblica reprezinta unul dintre cele mai importante mijloace de protectie ale drepturilor creditorului, fiind reglementata de Noul Cod Civil la articolele 1560-1561. 

Actiunea oblica este actiunea civila prin care creditorul poate sa exercite drepturile si actiunile debitorului sau, cand acesta refuza sau neglijeaza sa le exercite. Dreptul de gaj general al creditorului chirografar – creditorul a cărui creanţă nu este garantată prin garanţii personale sau reale, ci numai prin dreptul de gaj general asupra patrimoniului debitorului –  reprezinta temeiul de drept al aceste actiuni, creditorul neexercitand actiunea in numele sau ci in numele debitorului.

De exemplu, avem trei societati : A, B si C. Daca societatea A are de recuperat o suma de bani de la societatea B, care la randul sau trebuie sa recupereze o creanta de la societatea C, firma A se va putea indrepta spre firma C pe calea acestei actiuni. 

Doctrina o asimileaza ca o masura de conservare a patrimoniului debitorului si de prevenire a unei eventuale insolvabilitati a acestuia, astfel sa asigure si sa mentina sansele creditorilor de a-si realiza creantele lor.

Putem sustine ca rolul actiunii oblice s-a nascut din nevoia “de a concilia doua interese legitime opuse: interesul debitorului de a-si gestiona singur afacerile si interesul creditorului de a fi protejat impotriva inertiei debitorului sau”.

Domeniul de aplicare rezulta chiar din definitia actiunii oblice, creditorii putand exercita pe calea actiunii oblice toate drepturile si actiunile cu caracter patrimonial ale debitorului fiind excluse actiuniile de stare civila ale persoanei, acestea fiind niste actiuni personale.

Aceste criterii se regasesc si in cuprinsul Deciziei nr. 549 din 8 februarie 2011 pronuntata de judecatorii I.C.C.J.-ului avand ca obiect actiunea oblica exercitata de creditorul unui debitor aflat in insolventa, domniile sale apreciind ca in conformitate cu prevederile art. 1560 Cod Civil creditorul unui debitor poate exercita toate drepturile si actiunile acestuia, afara de cele exclusive personale.

Pentru a putea fi exercitata actiunea oblica trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume:

• In primul rand debitorul sa fie inactiv, respectv acesta fie refuza fie neglijeaza sa actioneze personal, fapt ce justifica substituirea creditorului in drepturile debitorului;
•  Creanta debitorului trebuie sa fie certa, lichida si exigibila;
• Sa existe unui interes legitim la actiune al debitorului, aceasta fiind o conditie universala a orcaror actiuni in justitie, principiul fiind pas d’interes, pas d’action.

Creditorul care intenteaza actiunea oblica nu exercita un drept propriu, dreptul fiind al debitorului, actiunea fiind caracterizata ca o actiune in numele si pe contul debitorului din care decurg urmatoarele consecinte:

• Impotriva creditorului reclamant, paratul actionat in justitie poate opune toate exceptiile pe care le-ar fi putut opune debitorului.
• Hotararea de admitere a actiunii oblice prin care s-a evitat diminuarea patrimoniului profita tuturor creditorilor prin conservarea gajului lor general si nu doar creditorului reclamant, mai diligent, care s-a substituit drepturilor debitorului, intentand actiunea.
• Debitorului ii este opozabila hotararea pronuntata in actiunea oblica numai daca a fost introdus in process, hotararea bucurandu-se de autoritate de lucru judecat fata de debitor numai daca  opereaza tripla identitate de obiect, de cauza si de persoane.

In urmatoarele randuri vom analiza cateva deosebiri dintre actiunea oblica si actiunea directa.

Din cele prezentate mai sus am observat ca actiunea oblica se constituie ca un veritabil beneficiu in favoarea creditorilor chirografari, oferindu-le posibilitatea de a conserva patrimoniul debitorului in vederea satisfacerii drepturilor lor de creanta.

Cu toate acestea anumitor creditori le este permisa si recunoscuta actiunea directa impotriva debitorului. Aceste situatii se regasesc in cazul contractului de antepriza, unde lucratorii care au fost folositi de antreprenori, pot exercita actiunea direct impotriva beneficiarului constructiei pentru sumele ce li se cuvin, in masura in care n-au fost platite antreprenorului.

Aceste actiuni directe reprezinta niste exceptii veritabile de la principiul relativitatii efectelor contractului si se deosebesc de actiunea oblica prin urmatoarele:

• Actiunea oblica poate fi intentata de oricare creditor chirografar in timp ce actiunea directa poate fi intentata doar de anumiti creditori, nominalizati stricto sensu de lege;
• Actiunea oblica urmareste conservarea patrimoniului debitorilor, iar actiunea directa urmareste executarea obligatiilor;
• Actiunea oblica profita tuturor creditorilor pe cand actiunea directa profita strict creditorul reclamant.

In ceea ce priveste aplicabilitatea actiunii oblice in materia dreptului de optiune succesorala, apreciem ca actiunea oblica are aplicabilitate si in acest domeniu, dat fiind faptul ca acest drept are natura patrimoniala si nu este considerat a fi un drept exclusiv personal. Prin urmare si creditorii personali ai succesibilului pot exercita dreptul de optiune succesorala.

Cu toate acestea, actiunea pe cale oblica poate fi refuzata creditorului daca se demonstreaza ca alegerii facute de el i se opun consecinte de ordin moral, in acest caz actiunea avand natura exclusiv personala.

In cazul in care mostenitorul ( succesibilul) a renuntat la mostenire, dar renuntarea nu a indeplinit termenul irevocabilitatii, creditorii pot ataca aceasta renuntare si o pot retracta pe calea actiunii pauliene si accepta mostenirea pe calea actiunii oblice in numele si pe seama succesibilului.