Anul 2016 introduce o abordare distincta pentru cele doua notiuni utilizate atunci cand vorbim despre recuperarea de costuri, respectiv notiunea de cumparator-revanzator si refacturarea de cheltuieli.
Privite din perspectiva fiscala, cele doua notiuni reprezinta, in fond, situatii in care o persoana impozabila doreste recuperarea unor costuri suportate in nume propriu, costuri pe care fie doreste sa le recupereze la cost, fie doreste sa recupereze o cheltuiala mai mare decat cea efectuata initial, prin aplicarea unei marje. De asemenea, trebuie sa precizam ca atat notiunea de cumparator-revanzator, cat si cea de refacturare de cheltuieli sunt conditionate de suportarea cheltuielilor in nume propriu, dar pe seama altei persoane catre care se vor refactura aceste cheltuieli – cunoscut ca si structura de comisionar − si nu sunt aplicabile in situatia in care o persoana impozabila actioneaza in numele si contul altei persoane, generic numit mandatar.
Care este totusi diferenta?
In cazul livrarilor de bunuri si al prestarilor de servicii, o persoana impozabila care nu detine proprietatea bunurilor, dar primeste facturi pe numele sau de la furnizori si emite facturi pe numele sau catre clienti pentru respectivele bunuri/servicii se considera ca actioneaza in nume propriu, fiind considerat din perspectiva TVA drept cumparator-revanzator. Inclusiv in cazul unui intermediar, primirea sau emiterea unor facturi intocmite in nume propriu pentru livrarile de bunuri/prestarile de servicii intermediate sunt suficiente pentru a-l transforma in cumparator-revanzator.
Cand vorbim de simpla refacturare de cheltuieli, o persoana impozabila trebuie sa aiba in vedere doar recuperarea costului suportat initial in nume propriu, fara urmarirea obtinerii unui castig aditional (cazul clasic in care sunt suportate cheltuieli ocazionale in nume propriu, dar pe seama tertilor). De asemenea, persoana impozabila ce refactureaza cheltuilelile nu trebuie sa aiba inscris in obiectul de activitate un cod CAEN distinct pentru operatiunile de recuperare de costuri.
Spre deosebire de situatia descrisa mai sus, o persoana impozabila care actioneaza ca si cumparator-revanzator, se considera ca a primit si a livrat/prestat aceste bunuri/servicii in nume propriu, urmand sa refactureze pe langa costul suportat si o marja aditionala. Chiar daca legislatia fiscala nu mentioneaza expres, obligativitatea obtinerii unui cod CAEN distinct este necesara daca persoana care actioneaza ca si cumparator-revanzator realizeaza aceste operatiuni intr-o maniera continua si nu ocazionala.
Beneficii, dar si obligatii
Fie ca este vorba de cazul in care se aplica structura de cumparator-revanzator sau simpla refacturare de cheltuieli, persoana impozabila are dreptul de deducere al taxei aferent achizitiilor de bunuri/servicii care vor fi refacturate in conditiile si limitele legii, avand concomitent obligatia colectarii taxei pentru operatiunile taxabile.
Mai mult, in functie de operatiunea refacturata, persoana impozabila trebuie sa aiba in vedere regimul fiscal al operatiunii de refacturare, adica va stabili pentru fiecare tranzactie locul livrarii de bunuri /prestarii de servicii, cotele sau scutirile de taxa aplicabile.
Trebuie mentionat, de asemenea, ca exigibilitatea taxei intervine in momentul in care persoana impozabila emite factura, indiferent de natura operatiunilor refacturate.
In concluzie, trebuie subliniat faptul ca utilizarea uneia din cele doua structuri trebuie sa tina cont de caracterul operatiunii pe care compania o realizeaza, ocazional sau continuu. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca, desi in linii mari cele doua structuri sunt asemanatoare in privinta regimului fiscal aplicabil, asa cum aminteam mai sus, utilizarea structurii de cumparator-revanzator sau simpla refacturare de cheltuieli sunt direct dependente de asteptarile companiilor, respectiv se doreste exclusiv recuperarea costului suportat, fie compania dezvolta un business din revanzarea unor bunuri sau servicii catre terte persoane, pentru care aplica o marja la momentul revanzarii.
