În contextul economic extrem de dinamic din ultimii ani, o situație des întâlnită este cea în care persoanele care și-au desfășurat activitatea în cadrul unor companii, care au fost lichidate sau radiate, întâmpină dificultăți în obținerea documentelor care să le ateste vechimea în muncă.

Astfel, întâlnim, în practică, două situatii distincte, după cum urmează:

• Există documente din care să rezulte vechimea în muncă a unei persoane, însă persoana interesată nu le deține;
• Fostul angajator nu mai există și nu există nici documente/arhive ale fostului angajator.

1. În situația în care există documente din care să rezulte vechimea în muncă a unei persoane, însă persoana interesată nu le deține, aceasta are posibilitatea de a solicita eliberarea adeverinței constatatoare a raporturilor de muncă deținătorului autorizat al arhivei fostului angajator.

În caz de refuz, persoana interesată are posibilitatea de a-l acționa în instanță pe cel care deține arhiva fostului angajator pentru a-i elibera adeverința necesară. Astfel, pe această cale, există posibilitatea ca instanța judecătorească să îl oblige să elibereze un document/adeverință din care să rezulte datele constatatoare aferente raportului de muncă.

2. În situația în care o persoană care a fost angajată în cadrul unei companii care ulterior a fost lichidată/radiată și nu deține documentele doveditoare privind vechimea în muncă, aceasta are posibilitatea de a demara o acțiune în justiție, acțiune în realizare (obligația de a face) care va avea ca obiect obligarea deținătorului arhivei fostului angajator de a emite și elibera adeverința constatatoare a vechimii în muncă/încadrării.

Printr-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) s-a stabilit cine poate fi acționat în judecată în cazul în care fostul angajator nu mai există și nu există nici documente/arhive ale fostului angajator.

Acțiunea în instanță poate fi demarată și întemeiată,  în cazul existenței documentelor primare, de către persoana interesată care nu posedă dovezi privind vechimea în muncă, având în vedere dispozițiile art. 279 alin. (2), art. 34 alin. (5) și art. 40 alin. (2) lit. h) din Legea nr. 53/2003 — Codul Muncii, republicată cu modificările și completările ulterioare, cu referire și coroborate cu art. 35 din Codul de procedură Civilă și art. 18  alin. 3 din Legea Arhivelor Naționale nr. 16/1996 actualizată și republicată.

Mai mult, ICCJ, prin Decizia nr. 2 din 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 263 din 7 aprilie 2016, a decis că în situația în care angajatorul a fost lichidat sau radiat și nu există documente din care să rezulte raporturile de muncă, persoana interesată să-și reconstituie vechimea în muncă are posibilitatea de a chema în judecată Casa Națională de Pensii Publice, pentru că aceasta este singura instituție publică abilitată să emită deciziile de pensie în baza datelor centralizate la nivel instituțional care certifică stagiile de cotizare, iar o hotărâre judecatorească prin care se recunoaște vechimea în muncă este un document în baza căruia Casa Națională de Pensii Publice este în măsură să emită o decizie de pensionare.

Este important de menționat că atât angajatorii, cât și alți deținători de arhive sunt răspunzători, conform prevederilor legale, de exactitatea și corectitudinea conținutului adeverințelor emise și eliberate în vederea stabilirii vechimii în muncă și implicit a drepturilor de pensie.

Tatiana Constantin-Hozoc

Payroll Legal Counsel | Accace Romania

E-mail : 

Telefon : 

+40 314 050 440

Contacteaza-ne