Soluția fiscală anticipată oferă predictibilitate asupra tratamentului fiscal al unei tranzacții viitoare, însă mărește probabilitatea unei inspecții fiscale din partea ANAF.
Totodată soluția fiscală anticipată își poate pierde valabilitatea în cazul în care legislația se modifică și favorizează o interpretare a ANAF ce ar putea fi avantajoasă mai mult pentru Stat decât pentru contribuabil, spun specialiștii Accace, unul dintre liderii din Europa Centrală și de Est în management financiar.
Soluția fiscală anticipată (SFIA) este recomandată în cazurile în care contribuabilul urmează să efectueze tranzacții ce presupun sume substanțiale, cu implicații fiscale majore.
„Avantajul principal al unei SFIA constă în faptul că oferă predictibilitate contribuabilului asupra tratamentului fiscal al unei tranzacții viitoare. Practic, contribuabilul va avea un confort că tratamentul fiscal stabilit printr-o SFIA nu va fi combătut în cazul unei inspecții fiscale ulterioare, potențialele riscuri aferente devenind astfel aproape nule”, explică Bianca Calotă, Consultant Taxe Accace.
Printre dezavantaje se numără probabilitatea sporită a unei inspecții fiscale din partea ANAF. „Deși analiza unei tranzacții în scopul emiterii unei SFIA nu presupune desfășurarea unui control fiscal, aplicând pentru o SFIA, contribuabilul expune din proprie inițiativă anumite semne de întrebare cu privire la o situație fiscală anume, fiind probabil că ANAF le va avea în vedere printr-un control fiscal ulterior, în pofida emiterii unei SFIA. De asemenea, dacă o interpretare favorabilă a legii ar presupune o diminuare a impozitelor ce vor fi plătite, ANAF va fi mai refractar în a adopta o astfel de interpretare”, explică expertul Accace.
Lista dezavantajelor nu se încheie aici. Regulamentul spune că SFIA își pierde valabilitatea în situația în care „prevederile legale de drept material fiscal în baza cărora a fost luată decizia se modifică”. Așadar, dacă apar modificări în ceea ce privește coordonatele inițiale ale tranzacției, SFIA își pierde aplicabilitatea.
„Legislația nu exemplifică situații în care termenii și condițiile inițial prezentate pot suferi modificări. Acest fapt lasă la latitudinea organului fiscal de control să stabilească dacă termenii s-au modificat și, implicit, dacă SFIA și-a pierdut aplicabilitatea, fapt ce poate duce la discuții în contradictoriu cu organele fiscale și poate astfel genera riscuri fiscale”, explică expertul Accace.
Una dintre problemele cele mai frecvente ce pot apărea în legătură cu emiterea unei soluții fiscale anticipate este modalitatea în care organul fiscal va aprecia, în cursul procedurii de analiză, că informațiile furnizate nu au fost complete ori după emiterea soluției fiscale anticipate, la momentul unui control fiscal, că informațiile prezentate inițial s-au modificat și că aplicabilitatea SFIA a încetat, organele de control urmând să emită propria opinie privind tratamentul fiscal aplicabil.
În cazul în care ANAF dă o interpretare fiscală diferită de cea pe care compania a avut-o până atunci, aceasta nu este obligată să modifice retroactiv tratamentul fiscal adoptat pentru tranzacții identice sau similare desfășurate în trecut, intrucat SFIA este aplicabilă doar tranzacțiilor viitoare.
Totuși, într-un astfel de caz, prin aplicarea SFIA, contribuabilul s-ar afla în situația delicată de a avea pentru același tip de tranzacție două tratamente fiscale diferite, înainte și după emiterea SFIA.
„În funcție de circumstanțele situației, contribuabilul ar trebui să analizeze care abordare este mai eficientă, fie renunțarea la aplicarea SFIA, fie retratarea fiscală a tranzacțiilor din trecut prin prisma abordarii exprimate de autoritățile fiscale în SFIA. Există și cea de-a treia variantă, cea mai riscantă de altfel, păstrarea a doua tratamente fiscale diferite, temporal, pentru tranzacții identice sau similare”, explică expertul Accace.
De menționat este faptul că un contribuabil poate să respingă abordarea ANAF exprimată într-o SFIA, putând opta pentru neaplicarea acesteia, printr-o notificare adresată în acest sens autorităților.
Varianta consultantului privat
Companiile care nu vor să recurgă la SFIA pot angaja un consultant fiscal. „Un consultant fiscal privește «the big picture» în avantajul clientului, încercând să ofere soluții și alternative viabile și în același timp să sublinieze și gradul de risc aferent fiecărei alternative. ANAF-ul, deși ar trebui să analizeze obiectiv, va fi înclinat să emită o soluție mai degrabă avantajoasă statului. Pe de altă parte, pe contribuabil îl interesează să beneficieze de o analiză completă, obiectivă pertinent, intr-un interval de timp cat mai restrains, a unei tranzacții sau a unei situații de fapt, precum și de asistență profesionistă în cazul unor discuții în contradictoriu cu autoritățile fiscale”, consideră expertul Accace.
„Totodată, atunci când contribuabilul duce la capăt tranzacția fără a aplica o SFIA, poate exista o șansă în plus să beneficieze de o interpretare mai puțin favorabilă în cazul unei inspecții fiscale”, mai spune expertul Accace.
